Munca pe comunitate așa cum o știm cu toții urmează să fie exterminată. Vin tot mai multe legi din Parlamentul European menite să restrângă sau să elimine activitatea firmelor din Europa de Est pe meleagurile Occidentului, ultima dintre acestea fiind evident obligativitatea întoarcerii camioanelor în România la maxim 4 săptămâni. Firmele care nu respectă această prevedere riscă amenzi de mii de euro, amenzi care au început să fie aplicate și care au făcut deja turul internetului.
Motivul pentru care Europa Occidentală nu mai dorește transport Est European este simplu de înțeles, prețul tot mai mic pe kilometru practicat destabilizează economic totul. Firmele de transport din Vest vor ieși de pe piață, fiind în imposibilitate de a merge pe prețurile oferite de firmele Est Europene.
Întrebarea de bază este: Nu cumva avem de-a face cu o parșivitate economică? Cine sunt cei care vor transport ieftin? Nu cumva industriașii și comercianții Occidentali? Până acum le-a convenit transportul foarte ieftin, nu? În momentul în care Occidentul și-a simțit amenințată ramura transporturilor, soluția a fost alungarea Est Europenilor, de parcă aceștia ar fi venit cu japca prin țări precum Franța sau Germania. Sigur, e mai simplu să impui străinului care nu are puterea să se revolte, decât industriașului autohton care s-ar putea să-ți iasă la proteste în stradă asemenea fermierilor olandezi.
Totuși, dacă stăm să analizăm problema din punct de vedere uman, acest mod de lucru „pe comunitate”, trebuie să aibă un sfârșit. Condițiile de lucru și maniera de exploatare a șoferului care lucrează astăzi pe comunitate sunt uneori chiar în contradicție cu drepturile fundamentale ale omului. Butelia, gătitul prin parcări, specifice acestui plecat în pribegie trebuie să aibă un sfârșit. Munca pe comunitate devine de multe ori o muncă la fel de inumană precum ușurarea nevoilor fiziologice în spatele tufelor de prin parcări. Astfel, eliminarea ei poate fi considerată din aceste puncte de vedere o întoarcere la normalitate.
Va fi greu pentru tinerii care văd în munca pe comunitate o salvare de la sărăcie, o modalitate de a-și îndeplini visele materiale, o modalitate de a scăpa de datorii, o variantă de a oferii copiilor un viitor mai … altfel, adus la viață cu cel mai mare sacrificiu pe care-l poate face un părinte: depărtarea de casă.
