3 Probleme ale burselor de transport marfă din România

Bursa de transport din România este de fapt o oglindă a societății, este un loc în care casele de expediții caută să jupoaie cât mai mult de pe micii transportatori, oferindu-le de obicei niște prețuri la jumătate față de cât încasează de la clientul final. Există în acest moment peste 2200 de case de expediții care activează în România, apărute în ultimii ani precum ciupercile după ploaie, fiind conduse majoritatea sub zicala „să jupuim tot ce putem de pe toată lumea”.

Lăcomia caselor de expediții

Lăcomia caselor de expediții din România este ceva unic în lume. Cu un laptop și câțiva angajați oricine își poate deschide o casă de expediții și poate începe bișnița cu comenzi de transport. Ia dintr-o parte cursa cu 10 lei / km și o aruncă pe bursă la 4 lei / km, așteptând cu sufletul la gură să apară vreun fraier care să muște țeapa.

Între transportatori și casele de expediții nu se poate discuta vreodată despre un parteneriat, întrucât un parteneriat se bazează pe respect reciproc și pe corectitudine în business. În realitate casele de expediții jupoaie toată carnea de pe os iar transportatorilor le aruncă osul cu câteva firicele de carne rămasă probabil din neatenție pe el.

Ziua de vineri la bursă este cel mai bun exemplu, când aproape toate cursele sunt la jumătate de preț față de normal. De ce are loc această anomalie? Ei bine, casele de expediții au observat faptul că la final de lună transportatorii trebuie să se întoarcă la casele lor și astfel, prețurile includ doar banii de motorină pentru aceștia, din mare respect ce au casele de expediții față de partenerii lor, transportatorii. Lăcomia caselor de expediții transformă ziua de vineri pe bursă într-o zi moartă, întrucât niciun transportator cu coloană vertebrală nu va accepta să facă curse pe bani de motorină.

Din punctul meu de vedere, peste 90% din casele de expediții ar trebui scoase în afara legii și închise pe loc, întrucât nu dau dovadă de bun simț și etică în business. Probabil dacă se va introduce un tarif minim pe kilometru în viitorul apropiat, transportatorii vor scăpa de aceste căpușe de pe bursa de transporturi din România.

Nerespectarea scadențelor

Există case de expediții care oferă transportatorilor plata la primirea documentelor, plata la 15 zile, la 30 de zile, la 60 de zile, la 90 de zile, probabil în curând vor introduce și plata la 365 de zile la cât tupeu au. Problema este că de cele mai multe ori nici aceste scadențe nu se respectă. Mereu apar întârzieri chiar și de câteva săptămâni după scadență iar motivele invocate sunt mereu aceleași: „La noi nu se fac plăți decât vineri”, iar dacă se „uită” într-o vineri să se facă o plată deja s-au dus două săptămâni peste data scadenței. O țigănie în toată splendoarea care nu se încheie fără circ, de obicei casele de expediții se înduplecă să facă plata doar amenințarea cu declararea incidentului pe bursă.

Țepele

Țepele sunt și ele la ordinea zilei. Nu am înțeles niciodată de ce o casă de expediții care dă o țeapă, mai poate activa pe o bursă de transport. De ce nu este dată afară în șuturi, de ce i se dă ocazia să ajungă la 15 – 20 de țepe? Dar asta este România fraților, o țeapă cap coadă pe toate palierele, așa că nu ar trebui să ne mirăm dacă dăm de țepe și pe bursele de transport marfă din România. Ar fi chiar o anomalie dacă am găsi un domeniu în care să nu existe țepari.