Micii transportatori, „patronii” cu 2-3 camioane maxim sunt cei care transportă aproape toată marfa în România. Firmele mari preferă să facă extern iar pe intern să apeleze la tracționiști. Problema este că din punct de vedere sustenabil, transportul pe România nu are cum să fie rentabil din moment ce prețul pe kilometru scade uneori sub 3 lei.
Este destul de complicat să faci transport în astfel de condiții vitrege și am identificat cel puțin 5 probleme grave ale micilor transportatori care efectuează transport de marfă în România cu camioane de 40 de tone.
5 probleme ale micilor transportatori
- Nu au acces la contractele la prima mână. Dacă se lucrează pe burse, cine știe la a câta mână ajunge contractul la transportator. Din acest motiv există și prețul mic pe kilometru, pentru că pot fi 4 firme care ciugulesc de la o cursă.
- Lipsa carburantului pentru rulaj. Este o realitate pentru micul transportator, căruia nu-i prea sare în ajutor nicio firmă de vânzare carburanți. Dacă un transportator are facturi amânate nu are cu ce să mai cumpere carburant.
- Amânarea la plată a caselor de expediție. O metodă absolut abjectă practicată de casele de expediții, care după ce că oferă plata la 30 de zile, mai găsesc metode să tragă de timp să o mai lălâie până pe la vreo 45 de zile.
- Lipsa contractelor de service. Contractele de service sunt foarte importante pentru micii transportatori care nu-și permit să aibă propriile garaje și proprii mecanici. Prețurile pentru asemenea servicii în România sunt exorbitante.
- Rovinieta și asigurarea RCA. Rovinieta pentru un camion se va face minim 7000 de euro din 2026, iar RCA ajunsese la aproape 4000 de euro pentru un camion din clasa B0. Cum poate fi transportul sustenabil cu asemenea costuri?
Desigur, lista problemelor micilor transportatori este mult mai lungă, cred că se poate ajunge lejer la 100 de punte, nu doar 5, însă cele descrise mai sus sunt de departe cele mai importante dintre toate.
