Home Legislație REGULAMENTUL 561 A FOST ACTUALIZAT

REGULAMENTUL 561 A FOST ACTUALIZAT

15
0

Regulamentul 561 a fost actualizat, cu toate modificările aduse acestui document în ultimii ani, ultima fiind Regulamentul 1054 din 2020.  Dacă doriți varianta PDF, o găsiți pe acest LINK.

REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 15 martie 2006
privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în
domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor
(CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare
a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului
(Text cu relevanţă pentru SEE)

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII INTRODUCTIVE

Articolul 1
Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de
conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către
conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători
în vederea armonizării condiţiilor de concurenţă între modurile de
transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier și a
îmbunătăţirii condiţiilor de lucru și a siguranţei rutiere. De asemenea,
prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de
control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor
metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.

Articolul 2
(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier:
(a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone;
(aa) de mărfuri în cadrul operaţiunilor de transport internaţional sau în
cadrul operaţiunilor de cabotaj cu vehicule, inclusiv vehicule cu
remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată
depășește 2,5 tone, de la 1 iulie 2026; sau
(b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod
permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă
persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui
scop.
(2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de ţara de înmatriculare
a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate:
(a) exclusiv în interiorul Comunităţii sau
(b) între Comunitate, Elveţia și ţările părţi la Acordul privind Spaţiul
Economic European.
(3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operaţiunilor de
transport internaţional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la
alineatul (2), pentru:
(a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în ţările care sunt părţi la
AETR, pentru tot traseul;
(b) vehiculele înmatriculate într-o ţară terţă care nu este parte AETR,
numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii
Europene sau al ţărilor care sunt părţi AETR.

Dispoziţiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât dispoziţiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunităţii.

Articolul 3
Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:
(a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii
regulate, traseul liniei nedepășind 50 km;
(aa) vehicule sau combinaţii de vehicule a căror masă maximă autorizată nu depășește 7,5 tone, utilizate pentru:
(i) transportul materialelor, al echipamentelor sau al mașinilor
care sunt destinate conducătorului auto în exercitarea
profesiei sale; sau
(ii) livrarea de mărfuri produse în mod artizanal,
numai pe o rază de 100 km de la sediul întreprinderii și cu condiţia
ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de
conducere a vehiculului, iar transportul să nu se efectueze contra
cost în contul altcuiva;
(b) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h;
(c) vehicule utilizate de serviciile forţelor armate, de serviciile
protecţiei civile, de pompieri și forţele responsabile cu menţinerea
ordinii publice sau închiriate de acestea fără conducător auto,
atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor
servicii și se efectuează sub controlul acestora;
(d) vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de
ajutor umanitar, utilizate în situaţii de urgenţă sau în operaţiuni de
salvare;
(e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;
(f) vehicule specializate pentru depanări care acţionează pe o rază de
100 km de la baza de staţionare;
(g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătăţire tehnologică,
reparaţii sau întreţinere, precum și vehicule noi sau transformate
care nu au fost încă puse în circulaţie;
(h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care să nu depășească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de
mărfuri în scopuri necomerciale;
(ha) vehiculele, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror
o masă maximă autorizată depășește 2,5 tone, dar nu depășește 3,5
tone, care sunt utilizate pentru transportul de mărfuri, în cazul în
care transportul nu se efectuează contra cost în contul altcuiva, ci
în contul propriu al societăţii sau al conducătorului auto, și cu
condiţia ca principala activitate a persoanei care conduce
vehiculul să nu fie cea de conducere;
(i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu
legislaţia statului membru în care sunt conduse, și care sunt
utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în scopuri
necomerciale.

Articolul 4
În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:
(a) „transport rutier”: orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe
drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau
încărcat, folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
(b) „vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau
o combinaţie de aceste vehicule, definite după cum urmează:
— „autovehicul”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de
autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel
care se deplasează în permanenţă pe șine, și care este utilizat în
mod normal pentru transportul de călători sau de mărfuri;
— „tractor”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se
deplasează în permanenţă pe șine, și care este proiectat în mod
special pentru a trage, împinge sau acţiona remorci, semiremorci, utilaje sau mașini;
— „remorcă”: orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un tractor;
— „semiremorcă”: o remorcă fără osia din faţă, cuplată astfel încât
o parte substanţială din greutatea sa și din cea a încărcăturii sale
să fie suportată de tractor sau de autovehicul;
(c) „conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar și pentru
o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în
cadrul serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este
necesar;
(d) „pauză”: orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să
conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită
numai să se odihnească;
(e) „altă muncă”: orice activitate, cu excepţia conducerii autor, definită
ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE,
inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt
angajator din sectorul transportului sau din alt sector;
(f) „repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia
conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
(g) „perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia
conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate
fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus
zilnic redusă”:
— „perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus
de cel puţin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de
repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care
prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puţin trei
ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puţin nouă ore;
— „perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de
cel puţin nouă ore, dar mai puţin de unsprezece ore;
(h) „perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul
căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care
poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă
de repaus săptămânal redusă”:
— „perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de
repaus de cel puţin patruzeci și cinci de ore;
— „perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de
repaus de mai puţin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi
redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub
rezerva condiţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (6);
(i) „săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora
24.00 a zilei de duminică;
(j) „durată de conducere”: durata activităţii de conducere înregistrată:
— automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în
anexa I și în anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau
— manual, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;
(k) „durată zilnică de conducere”: durata totală de conducere acumulată
între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei
perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o
perioadă de repaus săptămânal;
(l) „durată de conducere săptămânală”: durata de conducere totală,
acumulată în timpul unei săptămâni;
(m) „masă maximă autorizată”: masa maximă autorizată de operare a
unui vehicul, complet încărcat;
(n) „servicii regulate de transport călători”: serviciile de transport
naţionale și internaţionale, astfel cum sunt definite la articolul 2
din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie
1992 privind regulile comune pentru transportul internaţional de
călători cu autocarul și autobuzul (1);
(o) „conducere în echipaj”: situaţia în care, pe parcursul unei perioade
de conducere cuprinsă între două perioade de repaus zilnice
consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de
repaus săptămânal, se află cel puţin doi conducători auto la bordul
vehiculului pentru a asigura conducerea. Pe parcursul primei ore de
conducere în echipaj, prezenţa unui sau mai multor alţi conducători
auto este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei.
(p) „întreprindere de transport”: price persoană fizică sau juridică, orice
asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop
lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică
sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează
transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său;
(q) „perioadă de conducere”: durata de conducere cumulată între
momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o
perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o
perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi
continuă sau fragmentată;
(r) „transport în scopuri necomerciale”: orice transport rutier, altul
decât transportul contra cost în contul altcuiva sau în cont
propriu, pentru care nu se primește în mod direct sau indirect o
remuneraţie și care nu generează direct sau indirect niciun venit
pentru conducătorul auto al vehiculului sau pentru alte părţi, și care
nu este legată de o activitate profesională sau comercială.

CAPITOLUL II
ECHIPAJE, DURATE DE CONDUCERE, PAUZE ȘI TIMP DE REPAUS

Articolul 5
(1) Vârsta minimă a conducătorilor auto este de optsprezece ani.
(2) Vârsta minimă a celui de-al doilea conducător auto este stabilită
la optsprezece ani. Cu toate acestea, statele membre pot reduce vârsta
minimă a celui de-al doilea conducător auto la șaisprezece ani, cu
condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
(a) transportul rutier se efectuează în interiorul unui stat membru pe o
rază de cincizeci de km de la baza de staţionare a vehiculului și pe
teritoriul unităţilor administrative locale al căror centru se află pe
această rază;
(b) limita de vârstă este redusă în scop de formare profesională și
(c) măsura este conformă cu limitele impuse de legislaţia naţională a
statului membru privind ocuparea forţei de muncă.

Articolul 6
(1) Durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la
maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.
(2) Durata de conducere săptămânală nu depășește cincizeci și șase
de ore și nici nu generează o depășire a duratei maxime de lucru
săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.
(3) Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească
nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
(4) Duratele de conducere zilnice și săptămânale cuprind toate
duratele de conducere înregistrate pe teritoriul Comunităţii sau al unei
ţări terţe.
(5) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă
petrecută astfel cum este prevăzut la articolul 4 litera (e), precum și
orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru
operaţiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare al
prezentului regulament, și înregistrează orice perioadă de disponibilitate,
astfel cum este definită la articolul 3 litera (b) din Directiva
2002/15/CE, în conformitate cu articolul 34 alineatul (5) litera (b)
punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului
European și al Consiliului (1). Această înregistrare se face manual pe
o foaie de înregistrare ori pe un document imprimat, sau cu ajutorul
funcţiei de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
(1) Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului
din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE)
nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea
anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere

Articolul 7
După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul
auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puţin patruzeci și cinci
de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin cincisprezece
minute urmată de o pauză de cel puţin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte
dispoziţiile primului paragraf.
Un conducător auto care face parte dintr-un echipaj poate să ia o pauză
de 45 de minute la bordul unui vehicul condus de un alt conducător
auto, cu condiţia ca persoana care face pauză să nu fie implicată în
asistarea celei care conduce vehiculul.

Articolul 8
(1) Conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după
perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să
efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă
de douăzeci și patru de ore este de cel puţin nouă ore, dar mai puţin de
unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată
perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni
perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus
săptămânal redusă.
(4) Un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de
repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este
condus de un echipaj, un conducător auto trebuie să fi efectuat o
nouă perioadă de repaus zilnic de cel puţin nouă ore pe parcursul
celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.

(6) În oricare două săptămâni consecutive, un conducător auto
trebuie să efectueze cel puţin:
(a) două perioade de repaus săptămânal normale; sau
(b) o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus
săptămânal redusă de cel puţin 24 de ore.
O perioadă de repaus săptămânal începe nu mai târziu de sfârșitul a șase
perioade de 24 de ore de la încheierea perioadei de repaus săptămânal
precedente.
Prin derogare de la primul paragraf, un conducător auto care efectuează
operaţiuni de transport internaţional de mărfuri poate, în afara statului
membru de stabilire, să efectueze două perioade de repaus săptămânal
reduse consecutive, cu condiţia ca, în oricare patru săptămâni
consecutive, acel conducător auto să efectueze cel puţin patru
perioade de repaus săptămânal dintre care cel puţin două perioade de
repaus săptămânal să fie perioade de repaus săptămânal normale.

În sensul prezentului alineat, se consideră că un conducător auto efectuează operaţiuni de transport internaţional în cazul în care conducătorul
auto începe cele două perioade de repaus săptămânal reduse consecutive
în afara statului membru de stabilire al angajatorului și a ţării în care se
află locul de reședinţă al conducătorului auto.
(6a) Prin derogare de la alineatul (6), un conducător auto care asigură
un singur serviciu ocazional de transport internaţional de persoane,
astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind
normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de
transport cu autocarul și autobuzul (1), ►C1 poate amâna perioada de
repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade consecutive de 24
de ore care urmează unei perioade de repaus săptămânal normale
precedente, ◄ cu următoarele condiţii:
(a) serviciul durează cel puţin 24 de ore consecutive într-un stat
membru sau o ţară terţă în care se aplică prezentul regulament,
alta decât cel/cea în care a început serviciul;
(b) după utilizarea derogării, conducătorul auto ia:
(i) fie două perioade de repaus săptămânal normale;
(ii) fie o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de
repaus săptămânal redusă de cel puţin 24 de ore. Cu toate
acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus
echivalentă luată în bloc înainte de sfârșitul celei de-a treia
săptămâni care urmează sfârșitului perioadei de derogare;
(c) după 1 ianuarie 2014, vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu dispoziţiile din anexa IB la Regulamentul
(CEE) nr. 3821/85; și
(d) după 1 ianuarie 2014, în cazul în care perioada de conducere este
cuprinsă între orele 22.00 și 6.00, vehiculul este condus de mai
mulţi conducători auto sau perioada de conducere menţionată la
articolul 7 se reduce la trei ore.
Comisia monitorizează cu stricteţe modul în care este utilizată această
derogare pentru a se asigura că se menţin condiţii foarte stricte în
materie de siguranţă rutieră, verificând îndeosebi că timpul total de
conducere acumulat în perioada care face obiectul derogării nu este
excesiv. Până la 4 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de
evaluare a consecinţelor derogării în ceea ce privește siguranţa rutieră,
precum și aspectele sociale. În cazul în care consideră necesar acest
demers, Comisia propune modificări ale prezentului regulament în
acest sens.
(6b) Orice reducere a perioadei de repaus săptămânal se compensează
cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul
celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.
În cazul în care au fost efectuate consecutiv două perioade de repaus
săptămânal reduse în conformitate cu alineatul (6) al treilea paragraf,
următoarea perioadă de repaus săptămânal este precedată de o perioadă
de repaus luată drept compensaţie pentru cele două perioade de repaus
săptămânal reduse.

(7) Orice perioadă de repaus luată în compensaţie pentru reducerea
unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de
repaus de cel puţin nouă ore.
(8) Perioadele de repaus săptămânal normale și orice perioadă de
repaus săptămânal de mai mult de 45 de ore luată în compensaţie
pentru perioade de repaus săptămânal reduse anterioare nu pot fi
efectuate la bordul unui vehicul. Ele se efectuează într-un spaţiu de
cazare corespunzător și adaptat atât pentru bărbaţi, cât și pentru
femei, cu spaţii de dormit și instalaţii sanitare adecvate.
Eventualele costuri de cazare în exteriorul vehiculului sunt suportate de
către angajator.
(8a) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor
auto în așa fel încât aceștia să poată în fiecare perioadă de patru
săptămâni consecutive să se întoarcă la centrul operaţional al angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului auto și
unde începe perioada de repaus săptămânal a conducătorului auto, în
statul membru de stabilire al angajatorului, sau să se întoarcă la locul de
reședinţă al conducătorului auto, pentru a petrece cel puţin o perioadă de
repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal de
peste 45 de ore luată în compensaţie pentru perioade de repaus
săptămânal reduse.
Cu toate acestea, în cazul în care conducătorul auto a efectuat două
perioade de repaus săptămânal reduse consecutive în conformitate cu
alineatul (6), întreprinderea de transport organizează activitatea conducătorului auto în așa fel încât acesta să poată să se întoarcă înainte de
începutul perioadei de repaus săptămânal normale de peste 45 de ore
luată în compensaţie.
Întreprinderea de transport documentează modul în care își îndeplinește
această obligaţie și păstrează documentaţia la sediu pentru a o prezenta
la cererea autorităţilor de control.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei
săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită
oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
(10) Până la 21 august 2022, Comisia evaluează dacă pot fi adoptate
norme mai adecvate pentru conducătorii auto care prestează servicii
ocazionale de transport de persoane, astfel cum sunt definite la
articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, și
prezintă un raport Parlamentului și Consiliului.

Articolul 8a
(1) Comisia se asigură că informaţiile privind spaţiile de parcare
sigure și securizate sunt ușor accesibile conducătorilor auto care efectuează operaţiuni de transport rutier de mărfuri și de persoane. Comisia
publică o listă a tuturor spaţiilor de parcare care au fost certificate,
pentru a le asigura conducătorilor auto următoarele condiţii adecvate:
— detectare și prevenire a accesului neautorizat;
— iluminat și vizibilitate;
— puncte de contact și proceduri pentru situaţii de urgenţă;
— instalaţii sanitare adecvate atât pentru bărbaţi, cât și pentru femei;
— posibilităţi de achiziţionare a alimentelor și băuturilor;
— conexiuni care permit comunicarea;
— sursă de alimentare (electrică).
Lista acestor spaţii de parcare se pune la dispoziţie pe un site web
oficial unic, actualizat periodic.
(2) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 23a
pentru a stabili standarde care să ofere detalii suplimentare referitoare
la nivelul serviciilor și nivelul de securitate în ceea ce privește condiţiile
enumerate la alineatul (1) și referitoare la procedurile de certificare a
spaţiilor de parcare.
(3) Toate spaţiile de parcare care au fost certificate pot să indice că
sunt certificate în conformitate cu standardele și procedurile Uniunii.
În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul
(UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1),
statele membre încurajează crearea de spaţii de parcare pentru utilizatorii
de vehicule comerciale.
(4) Până la 31 decembrie 2024, Comisia prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport privind disponibilitatea locurilor de
repaus adecvate pentru conducătorii auto și a spaţiilor de parcare securizate, precum și cu privire la amenajarea unor spaţii de parcare sigure și
securizate certificate în conformitate cu actele delegate menţionate la
alineatul (2). Acest raport poate cuprinde o listă de măsuri pentru
sporirea numărului și a calităţii spaţiilor de parcare sigure și securizate.

Articolul 9
(1) Prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto
însoţește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul și efectuează
în același timp o perioadă de repaus zilnic normală sau o perioadă de
repaus săptămânal redusă, această perioadă poate fi întreruptă cel mult
de două ori de alte activităţi a căror durată totală nu depășește o oră. Pe
parcursul acestei perioade de repaus zilnic normale sau perioade de
repaus săptămânal reduse, conducătorul auto are acces la o cabină de
dormit sau la o cușetă aflată la dispoziţia sa.
În ceea ce privește perioadele de repaus săptămânal normale, derogarea
respectivă se aplică deplasărilor cu feribotul sau cu trenul numai în
cazul în care:
(a) durata programată a deplasării este de minimum opt ore; și
(b) conducătorul auto care acces la o cabină de dormit pe feribot sau în
tren.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului
din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei
transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO
L 348, 20.12.2013, p. 1).
(2) Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se
deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul
de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel
loc, atunci când vehiculul nu se află nici la locul de reședinţă al
conducătorului auto, nici la centrul operaţional al angajatorului unde
se află locul normal de staţionare al conducătorului auto, nu se
consideră repaus sau pauză, cu excepţia cazului în care conducătorul
auto se află pe un feribot sau în tren și are acces la o cabină de dormit
sau la o cușetă.
(3) Perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un
vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament
pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în
domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce
din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședinţă al
conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul
normal de staţionare al conducătorului auto, se consideră altă muncă.

Articolul 9a
Până la 31 decembrie 2025, Comisia elaborează și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a utilizării
sistemelor de conducere autonomă în statele membre. Respectivul
raport se axează în mod special pe impactul potenţial al acestor
sisteme asupra normelor privind duratele de conducere și perioadele
de repaus. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă
de modificare a prezentului regulament.

CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERII DE TRANSPORT

Articolul 10
(1) Se interzice întreprinderilor de transport să remunereze
conducătorii auto salariaţi sau care sunt puși la dispoziţia lor în
funcţie de distanţa parcursă, de rapiditatea livrării și/sau de cantitatea
de mărfuri transportată, chiar și sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea remunerare este de natură să pericliteze siguranţa rutieră și/sau să încurajeze încălcarea prezentului regulament.
(2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor
auto menţionaţi la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze
Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucţiuni corespunzătoare
conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se
asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.
(3) O întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de
către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost
comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe.
Fără a duce atingere dreptului statelor membre de a impune răspunderea
integrală a întreprinderilor de transport, statele membre pot să asocieze
această răspundere cu nerespectarea de către întreprinderi a alineatelor
(1) și (2). Statele membre pot lua în considerare orice dovadă care
stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil
obligată să răspundă pentru încălcarea comisă.
(4) Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism,
furnizorii principali de transport, subcontractanţii și agenţii care
utilizează conducători auto se asigură ca orarele de transport
convenite prin contract să fie conforme cu prezentul regulament.
(5) (a) Orice întreprindere de transport care folosește vehicule
prevăzute cu un aparat de înregistrare în conformitate cu
anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și care intră
în domeniul de aplicare a prezentului regulament:
(i) se asigură ca toate informaţiile să fie periodic descărcate
prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto
astfel cum a solicitat statul membru și ca informaţiile
relevante să fie descărcate mai frecvent astfel încât
toate activităţile efectuate de sau pentru această întreprindere să fie descărcate;
(ii) se asigură ca toate informaţiile descărcate prin unitatea de
la bord și cardul conducătorului auto să fie păstrate cel
puţin douăsprezece luni după înregistrare și ca în cazul în
care un agent de control le-ar solicita, aceste informaţii să
poată fi consultate, direct sau la distanţă, în localurile
întreprinderii.
(b) În sensul prezentului alineat, termenul „descărcate” se interpretează în conformitate cu definiţia de la capitolul I litera (s)
de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(c) Frecvenţa maximă cu care se descarcă informaţiile relevante
în conformitate cu litera (a) punctul (i) se stabilește de către
Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24
alineatul (2).

CAPITOLUL IV
DEROGĂRI

Articolul 11
Fiecare stat membru poate, în cazul transporturilor rutiere efectuate în
întregime pe teritoriul său, să prevadă durate minime mai lungi pentru
pauze și perioadele de repaus sau durate de conducere mai scurte decât
cele prevăzute la articolele 6-9. În acest caz, statele membre ţin seama
de contractele colective sau de alte acorduri între partenerii sociali
respectivi. Cu toate acestea, prezentul regulament rămâne aplicabil
pentru conducătorii auto care efectuează operaţiuni de transport internaţional.

Articolul 12
Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire
corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în
măsura necesară pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului
sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta
siguranţa rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura și
cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din
aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea
la locul de oprire corespunzător.
De asemenea, în circumstanţe excepţionale, conducătorul auto poate
deroga de la articolul 6 alineatele (1) și (2) și de la articolul 8
alineatul (2) prin depășirea duratei de conducere zilnice și săptămânale
cu până la o oră pentru a ajunge la centrul operaţional al angajatorului
sau la locul de reședinţă al conducătorului auto în vederea efectuării
perioadei de repaus săptămânal, cu condiţia de a nu se periclita prin
aceasta siguranţa rutieră.
În aceleași condiţii, conducătorul auto poate depăși durata de conducere
zilnică și săptămânală cu până la două ore, cu condiţia să facă o pauză
neîntreruptă de 30 de minute imediat înainte de timpul de conducere
suplimentar necesar pentru a ajunge la centrul operaţional al angajatorului sau la locul de reședinţă al conducătorului auto în vederea efectuării perioadei de repaus săptămânal normale.
Conducătorul auto indică manual cauza derogării în foaia de înregistrare
sau pe un document imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în
registrul de sarcini, cel târziu la sosirea la destinaţie sau la locul de
oprire corespunzător.
Orice perioadă de prelungire se compensează cu o perioadă de repaus
echivalentă luată în bloc cu orice perioadă de repaus, înainte de sfârșitul
celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.

Articolul 13
(1) Cu condiţia ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor
prevăzute la articolul 1, fiecare stat membru poate acorda derogări de
la articolele 5-9 și să supună aceste derogări unor condiţii speciale pe
propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui alt
stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele
vehicule:
(a) vehicule aparţinând autorităţilor publice sau închiriate de a acestea
fără conducător auto pentru efectuarea de transporturi rutiere care
nu concurează cu întreprinderile de transport particulare;
(b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii,
pentru transportul de mărfuri în cadrul activităţii profesionale
specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii;
(c) tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activităţi agricole
sau forestiere, pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului, care îl închiriază sau îl
ia în leasing;
(d) vehicule sau combinaţii de vehicule a căror masă maximă admisibilă nu depășește 7,5 tone, utilizate de prestatorii de servicii
universale astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctul 13 din
Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea
pieţei interne a serviciilor poștale ale Comunităţii și îmbunătăţirea
calităţii serviciului (1) pentru livrarea loturilor în cadrul serviciului
universal.
Aceste vehicule nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de
►M2 100 km ◄ de la sediul întreprinderii și cu condiţia ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a
vehiculului;
(e) vehicule care circulă exclusiv pe insule sau în regiuni izolate de
restul teritoriului naţional, a căror suprafaţă nu depășește 2 300 de
kilometri pătraţi, care nu sunt conectate cu restul teritoriului
naţional printr-un pod, vad sau tunel deschis circulaţiei autovehiculelor și care nu se învecinează cu alt stat membru;
(f) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri pe o rază de
►M2 100 km ◄ de la sediul întreprinderii, propulsate de gaze
naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a căror masă maximă
autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu
depășește 7,5 tone;
(g) vehicule utilizate pentru cursurile de școală auto și examenele de
conducere în vederea obţinerii unui permis de conducere sau a unui
certificat profesional, cu condiţia ca acestea să nu fie utilizate
pentru transportul de mărfuri sau de călători în scopuri comerciale;
(h) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecţie împotriva
inundaţiilor, apă, gaze și electricitate, de serviciile de întreţinere
și control al drumurilor principale, colectare și depozitare a
deșeurilor menajere, de serviciile de telegraf și telefon, pentru transmisiuni de radio și televiziune și pentru detectarea emiţătorilor sau
a receptorilor de radio sau televiziune;
(i) vehicule care au 10-17 locuri destinate exclusiv transportului de
călători în scopuri necomerciale;
(j) vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru
parcuri de distracţii;
(k) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând
să fie utilizate în scopuri didactice atunci când staţionează;
(l) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme și/sau
pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor
lactate destinate hrănirii animalelor;
(m) vehicule specializate pentru transportul de bani și/sau de obiecte de
valoare;
(n) vehicule utilizate pentru transportul de deșeuri de origine animală
sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;
(o) vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalaţii de platforme precum
porturile, porturile intermodale de transbordare și terminalele feroviare;
(p) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la
pieţele locale și viceversa sau de la pieţe la abatoarele locale pe o
rază de cel mult ►M2 100 km ◄;
(q) vehicule sau combinaţii de vehicule care transportă utilaje de
construcţii pentru o întreprindere de construcţii pe o rază de
100 km de la sediul întreprinderii, cu condiţia ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehiculului;
(r) vehicule utilizate pentru livrarea de beton gata de utilizare.
(2) Statele membre informează Comisia cu privire la derogările
acordate în temeiul alineatului (1) și Comisia informează celelalte
state membre cu privire la aceasta.
(3) Cu condiţia să nu se aducă atingere obiectivelor prevăzute la
articolul 1 și să se asigure o protecţie corespunzătoare pentru
conducătorii auto, un stat membru poate acorda pe teritoriul său, după
aprobarea de către Comisie, derogări minore de la aplicarea prezentului
regulament pentru vehiculele utilizate în zone prestabilite în care
densitatea populaţiei nu depășește cinci locuitori pe kilometrul pătrat,
în următoarele situaţii:
— serviciile naţionale regulate de transport de călători ale căror orare
sunt confirmate de către autorităţi (în acest caz, se autorizează numai
derogările referitoare la pauze) și
— operaţiunile naţionale de transport rutier de mărfuri în contul propriu
sau în contul altcuiva care nu au niciun impact asupra pieţei interne
și sunt necesare pentru menţinerea anumitor sectoare de activitate pe
teritoriul respectiv, atunci când dispoziţiile derogatorii ale
prezentului regulament impun o rază maximă de 100 km.
Transportul rutier efectuat în cadrul acestor derogări poate include o
deplasare către o regiune în care densitatea populaţiei este de cinci
locuitori sau mai mult pe kilometrul pătrat, dar numai pentru a începe
sau a termina traseul. Natura și domeniul de aplicare a acestor derogări
trebuie să fie proporţionale.

Articolul 14
(1) Statele membre pot acorda, după autorizarea de către Comisie,
derogări de la aplicarea articolelor 6-9 pentru operaţiuni de transport în
situaţii excepţionale, cu condiţia ca aceste derogări să nu aducă atingere
obiectivelor prevăzute la articolul 1.
(2) În cazuri de urgenţă, statele membre pot acorda, în circumstanţe
excepţionale, o derogare temporară pe o perioadă de maximum 30 de
zile, care se motivează în mod corespunzător și se notifică de îndată
Comisiei. Comisia publică imediat aceste informaţii pe un site web
public.
(3) Comisia notifică celorlalte state membre orice derogare acordată
în temeiul prezentului articol.

Articolul 15
Statele membre se asigură că toţi conducătorii auto ai vehiculelor
menţionate la articolul 3 litera (a) sunt supuși unor norme naţionale
care asigură o protecţie corespunzătoare în ceea ce privește duratele
de conducere permise și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.
Statele membre informează Comisia cu privire la normele naţionale
relevante aplicabile acestor conducători auto.

CAPITOLUL V
PROCEDURI DE CONTROL ȘI SANCŢIUNI

Articolul 16
(1) În cazul în care vehiculele nu au fost echipate cu un aparat de
înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, se
aplică alineatele (2) și (3) de la prezentul articol:
(a) serviciilor regulate naţionale de transport călători și
(b) serviciilor regulate internaţionale de transport călători, ale căror
capete de traseu se găsesc la o distanţă de până la cincizeci de
km în linie dreaptă de la frontiera dintre două state membre și al
căror traseu nu depășește o sută de km.
(2) Întreprinderea de transport stabilește un orar și un tabel de
serviciu care indică, pentru fiecare conducător auto, numele, locul de
muncă de bază al acestuia și orarul fixat în prealabil pentru diferitele
perioade de conducere, celelalte activităţi, pauzele și perioadele de
disponibilitate.
Fiecare conducător auto angajat într-un serviciu prevăzut la alineatul (1)
poartă asupra sa un extras din tabelul de serviciu și o copie a orarului de
serviciu.
(3) Tabelul de serviciu:
(a) conţine toate informaţiile indicate la alineatul (2) pentru o perioadă
precedentă de cel puţin douăzeci și opt de zile; aceste informaţii
sunt actualizate la intervale periodice a căror durată nu depășește o
lună;
(b) este semnat de către conducătorul întreprinderii de transport sau de
o persoană autorizată să-l reprezinte;
(c) este păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data
expirării perioadei acoperite. Întreprinderea de transport dă un extras
din tabel conducătorilor auto interesaţi, la cererea acestora și
(d) este prezentat și înmânat unui agent de control împuternicit care-l
solicită.

Articolul 17
(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, printr-un
formular tip stabilit de Decizia 93/173/CEE (1), informaţiile necesare
pentru a-i permite să elaboreze, din doi în doi ani, un raport cu
privire la aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE)
nr. 3821/85 și cu privire la evoluţia situaţiei în domeniile respective.
(2) Aceste informaţii trebuie să parvină Comisiei până la data de
30 septembrie din anul următor expirării perioadei de doi ani la care
se referă raportul.
(3) Raportul informează, de asemenea, cu privire la folosirea derogărilor prevăzute la articolul 13.
(4) Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului
în termen de 13 luni de la expirarea perioadei de doi ani la care se
referă raportul.

Articolul 18
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru aplicarea prezentului
regulament.

Articolul 19
(1) Statele membre adoptă regimul sancţiunilor care se aplică în cazul
nerespectării prezentului regulament și a Regulamentului (UE)
nr. 165/2014 și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea
acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective și proporţionale cu gravitatea
încălcărilor, astfel cum se indică în anexa III la Directiva 2006/22/CE a
Parlamentului European și a Consiliului (2), cu efect de descurajare și
nediscriminatorii. Nicio încălcare a prezentului regulament și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 nu atrage mai mult de o sancţiune sau de o
procedură. Statele membre notifică Comisiei aceste norme și măsuri,
împreună cu metoda și criteriile alese la nivel naţional pentru
evaluarea proporţionalităţii. Statele membre notifică fără întârziere
orice modificări ulterioare care le vizează. Comisia informează statele
membre cu privire la aceste norme și măsuri, precum și cu privire la
orice modificare a acestora. Comisia se asigură că aceste informaţii sunt
publicate pe un site web public special în toate limbile oficiale ale
Uniunii, care cuprinde informaţii detaliate cu privire la astfel de
sancţiuni aplicabile în statele membre.
(2) Orice stat membru permite autorităţilor competente să aplice o
sancţiune unei întreprinderi și/sau unui conducător auto pentru o
încălcare a prezentului regulament constatată pe teritoriul său și care
nu a fost deja sancţionată, chiar dacă acea încălcare a fost comisă pe
teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe.
În mod excepţional, atunci când se constată o încălcare:
— care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv și
(2) Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
15 martie 2006 privind condiţiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 561/2006 și (UE) nr. 165/2014 și a Directivei
2002/15/CE în ceea ce privește legislaţia socială referitoare la activităţile de
transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO
L 102, 11.4.2006, p. 35).
— care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător
auto al cărui loc de muncă se află într-un alt stat membru sau ţară
terţă;
un stat membru poate, până la 1 ianuarie 2009, în loc să impună o
sancţiune, să notifice faptele constitutive ale încălcării autorităţii
competente a statului membru sau a ţării terţe în care este stabilită
întreprinderea sau în care își are conducătorul auto locul de muncă.
(3) Atunci când un stat membru deschide o procedură sau aplică o
sancţiune pentru o anumită încălcare, el îi furnizează conducătorului
auto dovada scrisă corespunzătoare.
(4) Statele membre se asigură că un sistem de sancţiuni proporţionat,
care poate include sancţiuni financiare, este aplicat în caz de încălcare a
prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de
către întreprinderi sau expeditori asociaţi, exportatori, operatori din
turism, furnizori principali de transport, subcontractanţi și agenţii care
utilizează conducători auto care le sunt asociaţi.

Articolul 20
(1) Conducătorul auto păstrează dovezile furnizate de către un stat
membru cu privire la o sancţiune sau la deschiderea unei proceduri până
în momentul în care aceeași încălcare a prezentului regulament nu poate
să mai atragă o a doua procedură sau o a doua sancţiune în conformitate
cu prezentul regulament.
(2) Conducătorul auto prezintă dovada prevăzută la alineatul (1) la
cerere.
(3) Un conducător auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi
de transport sau care este la dispoziţia mai multor întreprinderi de
transport prezintă informaţii suficiente fiecăreia dintre aceste întreprinderi pentru a se conforma capitolului II.

Articolul 21
Pentru a rezolva cazurile în care un stat membru consideră că s-a comis
o încălcare a prezentului regulament, care este în mod evident de natură
să compromită siguranţa rutieră, acesta poate împuternici autoritatea
competentă să procedeze la imobilizarea vehiculului respectiv până
când se remediază cauza încălcării. Statele membre îl pot obliga pe
conducătorul auto să ia o perioadă zilnică de repaus. De asemenea,
după caz, statele membre pot să procedeze la retragerea, suspendarea
și aplicarea de restricţii în ceea ce privește licenţa întreprinderii, în cazul
în care întreprinderea în cauză este stabilită în statul membru respectiv,
sau să procedeze la retragerea, suspendarea și aplicarea de restricţii în
ceea ce privește permisul de conducere al conducătorului auto. Comisia
elaborează în conformitate cu procedura de la articolul 24 alineatul (2)
orientări cu scopul de a promova aplicarea armonizată a dispoziţiilor
prezentului articol.

Articolul 22
(1) Statele membre lucrează în strânsă cooperare și își acordă fără
întârzieri nejustificate asistenţă reciprocă pentru a facilita aplicarea
uniformă a prezentului regulament și asigurarea cu eficacitate a
respectării acestuia, în conformitate cu cerinţele stabilite la articolul 8
din Directiva 2006/22/CE.
(2) Autorităţile competente din statele membre își comunică periodic
toate informaţiile disponibile privind:
(a) încălcările normelor din capitolul II comise de către persoanele
nerezidente și orice sancţiuni aplicate pentru astfel de încălcări;
(b) sancţiunile aplicate de către un stat membru rezidenţilor săi pentru
astfel de încălcări comise în alte state membre;
(c) alte informaţii specifice, inclusiv clasificarea întreprinderii în funcţie
de gradul de risc, care pot avea consecinţe pentru respectarea
prezentului regulament.
(3) Fiecare stat membru trimite periodic Comisiei informaţiile
relevante cu privire la interpretarea și aplicarea la nivel naţional a
dispoziţiilor prezentului regulament, iar Comisia le trimite celorlalte
state membre în format electronic.
(3a) În scopul schimbului de informaţii în cadrul prezentului regulament, statele membre recurg la organismele de legătură intracomunitară desemnate în temeiul articolului 7 din Directiva 2006/22/CE.
(3b) Cooperarea administrativă și asistenţa reciprocă se furnizează cu
titlu gratuit.
(4) Comisia facilitează dialogul între statele membre cu privire la
interpretarea și aplicarea la nivel naţional a prezentului regulament
prin intermediul comitetului prevăzut la articolul 24 alineatul (1).
Articolul 23
Comunitatea iniţiază cu ţările terţe negocieri care s-ar dovedi necesare
pentru aplicarea prezentului regulament.

Articolul 23a
(1) Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în
condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8a
se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 20 august 2020.
Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel
puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea
de competenţe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu
excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune
prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei
perioade.
(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 8a poate fi
revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie
de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia
respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării
acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate
care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii
desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile
prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o
mai bună legiferare (1).
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan
Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8a intră în vigoare
numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au
formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către
Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării
termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat
Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungește
cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 24
(1) Comisia este asistată de un comitet înfiinţat în temeiul articolului
18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului
European și al Consiliului (2).
(2a) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) Comisia își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 25
(1) La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia:
(a) examinează cazurile în care apar diferenţe în aplicarea și verificarea
respectării dispoziţiilor prezentului regulament, în special în ceea ce
privește durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus;
(b) clarifică dispoziţiile prezentului regulament pentru a promova o
abordare comună.
(2) În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), Comisia adoptă
acte de punere în aplicare pentru a stabili abordări comune.
(2) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului
din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind
mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor
de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menţionată la articolul 24 alineatul (2a).

CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII FINALE

Articolul 26
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 2
În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile prevăzute la
articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului
European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea
anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor
rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE)
nr. 2135/98 ale Consiliului (*).
2. La articolul 3, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul
text:
„(1) Aparatul de înregistrare se instalează și se folosește la bordul
vehiculelor înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru
transportul rutier de călători sau mărfuri, cu excepţia vehiculelor
prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Vehiculele menţionate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 561/2006 și vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare
al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, se pot conforma
acestei obligaţii până la 31 decembrie 2007.
(2) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menţionate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din
Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.
(3) Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot
excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite
pentru operaţiunile de transport prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.”
3. La articolul 14, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică și într-o formă
lizibilă, foile de înregistrare, precum și imprimatele scoase de fiecare
dată când acestea se prezintă în conformitate cu articolul 15 alineatul
(1), timp de cel puţin un an după ce au fost folosite și pune la
dispoziţia conducătorilor auto interesaţi o copie, la cererea acestora.
De asemenea, întreprinderea pune la dispoziţia conducătorilor auto
interesaţi, la cererea acestora, o copie a informaţiilor descărcate de pe
cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor
copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase și informaţiile
descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la
cerere.”
4. Articolul 15 se modifică după cum urmează:
— la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:
„În caz de deteriorare sau de proastă funcţionare a cardului
conducătorului auto sau în cazul în care acesta nu este în
posesia cardului, conducătorul auto:
(a) la începutul traseului, imprimă informaţiile detaliate privind
vehiculul pe care îl conduce și pe foaia scoasă trebuie să
figureze:
(i) informaţiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător
auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;
(ii) perioadele prevăzute la alineatul (3) liniuţa a doua,
literele (b), (c) și (d);
(b) la sfârșitul traseului, imprimă informaţiile privind perioadele
de timp înregistrate de aparatul de înregistrare, înregistrează
toate perioadele consacrate altei activităţi, perioadele de
disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimatul scos
la începutul traseului, atunci când aceste informaţii nu au fost
înregistrate de tahograf, marchează pe document datele
detaliate care permit identificarea conducătorului auto
(numele, numărul cardului de conducător auto sau a
permisului de conducere), inclusiv semnătura.”;
— la alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul
text:
„Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi
aparatura montată la bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu
se află în vehicul, perioadele de timp indicate la alineatul (3)
liniuţa a doua literele (b), (c) și (d):
(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, se înscriu pe foaia de
înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și
fără a murdări foaia, sau
(b) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, se înscriu pe cardul
conducătorului auto cu ajutorul funcţiei de introducere
manuală oferită de aparatul de înregistrare.
Atunci când la bordul vehiculului echipat cu un aparat de control
în conformitate cu anexa I B se află mai mulţi conducători auto,
fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător
auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a tahografului.”;
— la alineatul (3), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:
„(b) se înţelege prin «altă muncă» orice altă activitate în afară de
cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din
Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea
timpului de lucru al persoanelor care efectuează activităţi
mobile de transport rutier (*), precum și orice activitate
desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul
transporturilor sau din afara acestui sector; aceste activităţi
se înregistrează cu semnul ;
(c) «disponibilitatea», definită la articolul 3 litera (b) din
Directiva 2002/15/CE, se înregistrează cu semnul .
— alineatul (4) se elimină;
— alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:
„(7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul
echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I,
acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui
inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care lea utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui
asemenea card și
(iii) orice informaţie introdusă manual și orice imprimat scos în
timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece
zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și
cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la
punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă
precedentă de douăzeci și opt de zile.
(b) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu
un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta
trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de
control:
(i) cardul de conducător auto al cărui titular este;
(ii) orice informaţie introdusă manual și orice imprimat scos în
timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece
zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și
cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și
(iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade
precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care
acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un
vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate
cu anexa I.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la
punctul (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă
de douăzeci și opt de zile de zile.
(c) Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea
Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de
aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în
lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care
dovedește nerespectarea dispoziţiilor, precum cele prevăzute la
articolul 16 alineatele (2) și (3).”

Articolul 27
Regulamentul (CEE) nr. 2135/98 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) (a) Din a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor
dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere
și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE)
nr. 2135/98 ale Consiliului (*), vehiculele puse în circulaţie pentru
prima dată sunt echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate
cu dispoziţiile din anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
2. La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a putea
elibera cardurile de conducător auto până în a douăzeci și una zi
de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006.”

Articolul 28
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se abrogă și se înlocuiește cu
prezentul regulament.
Cu toate acestea, articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul
(CEE) nr. 3820/85 se aplică în continuare până la datele stabilite la
articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/59/CE.

Articolul 29
Prezentul regulament intră în vigoare la 11 aprilie 2007, cu excepţia
articolului 10 alineatul (5), a articolului 26 alineatele (3) și (4) și a
articolului 27, care intră în vigoare la 1 mai 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.

Limitările sunt o problemă pentru oamenii lipsiți de imaginație

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here