Salarizarea șoferului profesionist român este departe de normalitate, atât pe țară cât mai ales internațional, pe comunitate. În acest articol vom scoate în evidență cele mai absurde realități legate de aceste două salarizări, vom trage un semnal de alarmă destul de serios asupra faptului că în acest domeniu al transporturile, lucrurile trebuie să se schimbe începând de „ieri”!
Absurdități legate de salarizarea șoferului profesionist român care lucrează pe țară
1. Șoferul nu este plătit la oră în contractul de muncă, asemenea tuturor țărilor din Uniunea Europeană.
Din păcate acest lucru în acest moment, dacă s-ar schimba, nu ar aduce un beneficiu pentru șoferi întrucât cu tot cu sporuri, salariile rezultate ar fi mai mici decât cele actuale, când șoferii sunt plătiți la „lună”. Acest lucru se întâmplă din pricina salariului de încadrare care este minimul pe economie.
Dacă salariile de încadrare ar fi mult peste salariul minim pe economie, ar rezulta un tarif orar mult superior celui rezultat în urma salarizării minime.
2. Încă există metode ilegale de plată, cea mai des întâlnită fiind celebra plată la kilometru.
Plata la kilometru a fost interzisă încă din 2006, prin intermediul Regulamentului 561, respectiv articolul 10. Plata la kilometru este interzisă prin lege întrucât poate genera suprasolicitarea fizică și psihică a șoferilor, cu urmări deosebit de grave respectiv infarcturi sau chiar accidente cumplite.
Motivul pentru care plata la kilometru încă există are la bază corupția, putregaiul din instituțiile publice de control, pornind de la ITM și terminând cu ISCTR. Nu mai punem la socoteală faptul că în spatele a foarte multe companii de transport uriașe stau oameni politici deosebit de influenți.
Absurdități legate de salarizarea șoferului profesionist român care lucrează pe comunitate
1. Metoda principală de plată este … diurna. Diurna conform legii, este o sumă de bani care poate fi acordată angajaților care își desfășoară activitatea profesională în afara sediului companiei, pentru o anumită perioadă de timp. Numită și indemnizație de delegare sau deplasare, aceasta acoperă costurile de deplasare ale beneficiarului, NICIDECUM nu poate fi considerată salarizare în sine.
În ultimii ani, codul fiscal s-a modificat și a mai reglementat plata cu diurna, limitând-o la maxim 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Așadar dacă un șofer este angajat cu minimul pe economie de 3300 RON, diurna NEIMPOZABILĂ nu poate depăși 3300×3 adică 9900 RON (1992 EURO), respectiv 64 euro pe zi, la o lună calendaristică socotită la 31 de zile. Din acest motiv, unele firme de transport au decisă să meargă pe salarii minime spre 4000 RON brut, astfel încât să se încadreze cu diurna pe la 75 de EURO/ zi.
Totuși, plata cu diurna este o absurditate care numai în România se petrece, în țările civilizate diurna nu poate să depășească niciodată salariul de bază brut, ca și cuantum.
2. Nu se acordă îndemnizația de cazare, sau celebrul „night out” plătit de firmele străine șoferilor angajați care sunt nevoiți să doarmă pe cabină. În țări precum Olanda sau Franța, sumele sunt cuprinse între 50 și 60 de euro pentru o noapte dormită pe cabină. Spre exemplu, un șofer care lucrează doar pe Franța se duce cu o salarizare netă la final de lună spre 3500 euro net, 1000 de euro venindu-i doar din cele 20 de zile dormite pe cabină în cadrul unei luni calendaristice.
3. Există metode de plată nemaiauzite, nemaiîntâlnite nicăieri în lume… Spre exemplu DIURNĂ LA KILOMETRU. A existat în trecut un asemenea anunț de angajare care tot circula pe grupurile de șoferi de pe Facebook, este o metodă de salarizare care se zbate între cartea recordurilor la capitolul absurdități, și Cronica Cârcotașilor.
