Pe 1 iulie 2026 urmează să devină obligatorii tahografele pentru vehiculele comerciale a căror masă totală maximă autorizată depășește 2.5 tone. Regulamentul 561 a fost modificat printr-un proiect de lege european astfel încât să se pună capăt haiduciei care se petrece de cele mai multe ori în acest sector de transporturi. Prea multe accidente au avut loc cu dube din cauza oboselii, prea mulți copii de 19-20 de ani au murit degeaba pentru niște bani.
Sectorul 3.5 tone trebuia reglementat demult, însă mai bine mai târziu decât deloc. Așadar, din 1 iulie 2026 tinerii care vor dori să activeze în transportul internațional de mărfuri pe sectorul 3.5 tone vor trebui să facă rost de carduri pentru tahograful digital și cel mai probabil și de atestate profesionale unde să învețe cum anume să conducă astfel încât să respecte timpii de conducere și repaus, stând în același timp la adăpost de amenzi uriașe.
Pentru patroni va fi o lovitură destul de grea din mai multe puncte de vedere. În primul rând vor fi nevoiți să investească foarte mulți bani în aparatură. Un tahograf de ultimă generație cu tot cu montaj, omologare și tot ce trebuie depășește 1000 de euro. La o flotă de 20-30 de vehicule ne dăm cu toții seama cam ce costuri sunt, nu mai zicem de companiile care au sute de vehicule în cadrul parcului auto dar pe ele nu le plângem, probabil au și bani de investiții.
Probabil cea mai grea lovitură pentru patroni va fi să intre în legalitate cu timpii de tranzit. Evident nu o să mai poată nimeni să depășească cele 15 ore ale perioadei zilnice de muncă, din care maxim 10 ore de conducere. Business-ul românesc de cele mai multe ori se bazează pe hămălirea angajaților pe care-i pun să conducă uneori și 15-18 ore doar ca să ajungă la destinație să se încaseze banii pe cursă. Este un model de business mort în fașă într-o lume corectă.
Standardul de calitate trebuie să crească, patronii trebuie să devină antreprenori și să se gândească cum anume pot să ofere servicii atractive fără să scadă la preț, cum s-a ajuns de fapt în sectorul 40 de tone, unde pe bursa din România există curse plătite chiar și cu mai puțin de 3 lei pe kilometru.
Din păcate patronii români de firme de transport nu știu să-și găsească clienți decât dacă oferă prețuri mult mai mici decât concurența și așa se va întâmpla cel mai probabil și pe sectorul 3.5 tone, unde oricum se circulă pe o brumă de bani, rar de tot când vezi curse plătite cu mai mult de 1 euro pe kilometru.
