A fost mare scandal în trecut, cu celebrele decizii de impunere trimise firmelor de transport cărora li se cereau niște sume de bani astronomice, din cauza faptului că au transformat diurna în salariu și astfel au evitate taxele și contribuțiile. De atunci, lucrurile s-au calmat și s-a ajuns la soluția de compromis a 3 salarii de încadrare drept diurnă, apoi ce depășește se impozitează.
La un calcul simplu, ca un patron să poată acorda 85 de euro diurnă unui șofer, are nevoie de un salariu minim brut de 879 euro pe contract, adică undeva la 4300-4400 RON. Ei bine, de când s-a dat această lege, veniturile salariale au început să cam scadă, ofertele de muncă bat undeva la 2800 maxim 3000 de euro în acest moment, astfel încât să se ofere tot salariul minim și diurnă până la 2800-3000.
Dacă ANAF dorește creșterea colectării, dacă ANAF dorește ca firmele să înceteze să mai caute portițe pentru evitarea taxelor, ar trebui să facă cumva să scadă aceste taxe la un nivel suportabil. Nimeni nu e absurd să nu plătească taxe dacă acestea au un nivel decent, însă cum să nu transformi diurna în salariu când taxele pe salariu sunt 42,8% în România? Nu sunt 20, nu sunt 25, nu sunt 30%, sunt aproape JUMĂTATE din salariu. Eu nu am fost niciodată de acord cu plata cu diurna dar pe o parte înțeleg de ce se întâmplă acest fenomen. Nici angajații nici angajatorii nu sunt de acord cu acest nivel de taxare ridicol.
Se pot da legi care să faciliteze acești angajați din industria transporturilor, cum s-au dat și pentru cei care lucrează în IT sau în construcții, dacă se dorește cu adevărat, și lucrurile s-au rezolva în mare parte, poate s-ar introduce și plata la oră în contracte pentru prima dată și ne-am apropia oarecum de normalitate, însă adevărul este în România nimeni nu vrea să se ajungă la o normalitate.
