Cu toții ne dorim să ajungem la vârsta de pensionare, respectiv 70 – 75 de ani, însă în realitate puțini suntem cei care reușim această performanță. Ei bine, dar dacă reușim și ajungem pensionari dintr-o meserie atât de solicitantă precum cea de șofer profesionist, ne dorim evident să avem o pensie care să ne permită să ne ducem traiul cât mai bine, decent, fără să ne lipsească absolut nimic de pe masă.
Problema salariului din contractul individual de muncă
În România, șoferii profesioniști sunt încadrați cu salariul minim pe economie. Rare sunt cazurile în care aceștia beneficiază de salarii reale „pe cartea de muncă”. Pentru a evita plata multor taxe, există această înțelegere tacită între patroni și angajați, orice meserie ar practica, salariul din contract să fie minimul pe economie. Este mai mult decât evident faptul că dacă salariul este minim, și pensia va fi cea minimă.
Pensia minimă în acest moment în România se zbate undeva la 200-250 de euro / lună, o sumă cu care n-au cum să trăiască niște oameni care s-au obișnuit cu venituri salariale de peste 3000 de euro / lună. Este nevoie de reglementări sociale care să oblige companiile să treacă în contractele de muncă salariile reale și care să le oblige să mai plătească angajații cu această diurnă mascată.
Desigur, nici taxarea de 42.5% a muncii nu încurajează adopția unui salariu foarte mare, nimeni nu dorește să muncească o lună de zile ca să dea jumătate din munca sa către stat. Probabil în momentul în care vor apărea modificări legislative în acest sens, șoferii profesioniști români vor avea și ei pensie peste ani și ani.
