Sindicatele în România, indiferent de domeniul de activitate din câmpul muncii, sunt o utopie ca și concept. din păcate sindicatele devin puternice doar prin numărul membrilor, iar în România oamenii nu doresc să se implice în anumite activități dacă nu au nimic de câștigat pe termen scurt.
Sectorul șoferilor profesioniști este foarte afectat de această problemă, care din păcate există din pricina lipsei de informare a angajaților. Necunoscând propriile drepturi, neștiind ce are voie un patron să rețină dintr-un salariu, mulți șoferi cad pradă abuzurilor patronale.
SLT și SSDB
Dacă STL știu sigur că mai există, nu același lucru îl putem spune și despre SSDB. Cu toate că paginile online sunt încă active, nu mai știe nimeni mare lucru despre acest sindicat. Ideea din spatele lui a fost una foarte bună dar, din păcate, din lipsa sprijinului cel mai probabil a dispărut. Este foarte greu, poate cel mai greu lucru în România, să încerci să convingi oamenii că-și pot apăra drepturile. Frica lipsei locului de muncă aduce în prim plan un autosabotaj din cauza căruia lucrurile în acest sector nu se vor schimba.
Ce schimbări ar putea aduce sindicatele?
În primul rând, sindicatele șoferilor profesioniști, dacă ar avea sute de mii de membri, ar putea aduce modificări importante pe parte de legislația muncii, drepturi suplimentare pentru angajați și nu în ultimul rând, implementarea remunerației la oră. În acest moment, România este ultima țară din UE care încă mai plătește șoferii profesioniști la lună, cu un salariu fix, nu la oră cum este normal și firesc.
Sindicatele ar putea face multe schimbări dacă ar avea membri suficienți. În acest moment se vehiculează că ar exista undeva la 120.000 de șoferi profesioniști în România, cu acte românești cel puțin. Sindicatele ar putea să îmbunătățească semnificativ condițiile de muncă și ar putea obține salarizări care să corespundă cu riscurile meseriei de șofer profesionist, în contextul social și economic din anul 2026.
