În 1979, inginerul german Manfred G. Steinwinter a patentat un concept revoluționar: un cap tractor atât de jos încât putea intra complet sub remorcă – ceea ce a condus la camionul cunoscut sub numele Supercargo 2040 sau „cab-under”. Prototipul a fost prezentat pentru prima dată la Salonul Auto de la Frankfurt, 1983, implementând o cabină de doar 1,17 m înălțime și 6,5 m lungime.
Design și specificații
- Dimensiuni: 1 170 mm înălțime (~3,83 ft), 6,5 m lungime
- Șasiu: adaptat de la Mercedes-Benz (platformă și ax); motor diesel V8 Mercedes OM422/OM442 de ~400 CP (unele surse indică 276 kW/2100 Nm) și cutie manuală ZF cu 16 viteze
- Performance & sistem:
- Suspensie pneumatică independentă
- Frâne ABS
- Diferențial cu alunecare limitată
- Climatizare, interior cu scaune Recaro (3 locuri în linie)
Modularitatea era punctul forte: putea fi configurată ca camion, tractor, autobuz sau platformă, cu 2 până la 5 axe.
Avantaje teoretice
- Volum mărit de marfă: spațiul de transport putea extinde remorca la 18 m, obținând circa 150 m³, cu o capacitate cu 20–50 % mai mare decât un camion conventional.
- Aerodinamică superioară: eliminarea golului între cabină și remorcă reduce rezistența la aer – până la ~20 % economie de combustibil în teorie .
- Maniabilitate sporită: capul tractor aluneca sub remorcă, făcându-l mai compact în traffic.
Probleme practice
- Vizibilitate critică: șoferii nu vedeau semafoarele, marginile remorcii sau partea superioară frontală – testele au evidențiat necesitatea ocupării a două benzi pentru manevre simple
- Subviraj accentuat: prezența unui centru de greutate scăzut și axa față a declanșat aceasta problemă la viraje .
- Supraîncălzire: locul înghesuit al motorului și lipsa debitului de aer adecvat au provocat probleme termice în urcări .
- Fără cabină de dormit: spațiul era ocupat de compartimentul motor, deci nepotrivit transportului pe distanțe lungi
- Reglementări europene: din 1990, remorcile nu puteau depăși 15,65 m încărcare (dintr-un total de 18,75 m), eliminând avantajul extensiei de 18 m
Prototipul a parcurs doar 3 000 km de test, după folosirea finanțării inițiale (≈3 milioane CPR) și sponsorilor din Baden-Württemberg și Mercedes; ulterior sprijinul a scăzut și proiectul s-a încheiat .
| Indicator | Valoare |
| Înălțime cabină | 1,17 m |
| Lungime cap tractor | 6,5 m |
| Volum marfă | 150 m³ |
| Putere motor | ~400 CP (2100 Nm) |
| Testați | ~3 000 km |
| Economie combustibil teoretică | până la 20 % |
| Finanțare estimată | ~3 milioane mărci |
| Anul început | 1979 (patent), prototip 1983 |
| Încheiere test | după 1983 (finanțare retrasă) |
| Societate dizolvată | 2022 |
Steinwinter Supercargo 2040 a fost un experiment vizionar: o combinație curajoasă între mașină sport și camion modular.
Deși a arătat un potențial real datorită dimensiunilor reduse, volumului crescut și aerodinamicii, deficiențe majore precum vizibilitatea slabă, handlingul compromis, problemele de overheating și lipsa cabinei de dormit au făcut proiectul impracticabil. Î
n plus, schimbările legislative europene au erodat principalul său avantaj. Astăzi rămâne o piesă rară și fascinantă în istoria conceptelor auto, simbol al ingeniozității dar și al limitelor practice.
