Japca pe față care se petrece pe bursele de transport din România pare să nu fie suficientă. Colac peste pupăză, există foarte mult case de expediții care efectiv dau țepe micilor transportatori, plecând de la premiza că în România dacă ai să dai cuiva bani și nu mai vrei să-i dai, nu rămâne altă soluție pentru recuperarea lor decât instanța. Și în instanță Dumnezeu cu mila, cine știe când se termină un proces, cum se termină un proces și dacă la finalul lui mai există firma care a tras țeapă, nu se știe dacă va putea fi executată silit pentru recuperarea creanțelor.
Legile din România par a fi făcute de infractori pentru infractori. Oamenii corecți și cinstiți par lipsiți de orice apărare în fața escrocilor. Singurul loc unde păgubiții își pot recupera pagubele este instanța care, ce să vezi, deși emite hotărâri definitive, aceste hotărâri nu au nicio valoare în lumea reale. Dacă o firmă de transport își ia țeapă de la o casă de expediție cu banii, trebuie să meargă cu hotărârea judecătorească la executor și acolo începe un alt proces fond – apel, care iarăși poate să dureze ani de zile în cazul în care se depune contestație la executare și așa mai departe.
Partea cea mai interesantă în toată această problemă este faptul că există case de expediții pe bursele de transport din România care au zeci de incidente deschise, adică țepe trase, și ele funcționează în continuare pe acele platforme. Ca și cum nu ar fi făcut nimic greșit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este absolut incredibilă solidaritatea în infracțiune a firmelor românești atunci când vine vorba despre jumulit ceva bani. Casele de expediții țepare plătesc abonamentele la bursele de transport și astfel pot să dea câte țepe vor ele, nu le are nimeni baiul.
